joi, ianuarie 2

84

mi-e teama ca nu voi mai iubi vreodata. ca nu voi gasi persoana aia cu care sa ma inteleg doar din priviri, care sa ma faca sa zambesc fara sa imi spuna nimic. stiu ca sunt tanara, dar parca simt ca nu mai e timp. mi-e teama sa nu ajung sa am un sot doar ca sa nu stau singura. nu vreau jumatati de masura. daca e familie, trebuie sa fie si iubire. multa si sincera. si simt cum se scurge timpul. si simt cum nu simt nimic. exagerez. si sunt peste tot. si sunt "ca un caine agitat". si numai un nebun s-ar apropia de un caine agitat. dar poate ca de asta am nevoie, poate asta astept, un nebun... nebunul meu.



sâmbătă, decembrie 21

83


singuratate, nu vroiam sa te mai vad vreodata
dar tu ma trimiti seara pe strazi, sa te mai simt o data.

nu stiu exact ce se intampla, nu as putea spune nici (de) cand se intampla, de ce se intampla, si, mai ales, cum pot sa opresc starea asta in care intru uneori, fara voia mea. cert e ca e vorba despre ceva de-a dreptul siret. nu da semne ca se apropie, nu anunta, nu spune "hei, la ora 03:14 o sa iti fac o vizita". vine, loveste si pleaca. nu stiu niciodata cat sta. sau ce ajuta ca sa scap. e diferit de fiecare data, cred, cu toate ca ideea e aceeasi. si-am mai scris despre treaba asta de o gramada de ori, si, cu toate ca vad ca nu ajuta cu nimic, o fac in continuare. si eram aia careia nu ii placea deloc sa se planga. si acum ma plang si plang de m-am saturat eu de mine. si sunt destui catalizatori ai "vizitatorului nepoftit". un cuplu fericit, o melodie, artificii, confetti, o imbratisare, cateva beri, o privire, un film, amintiri, poze. ce ma fac cu astea? ce ma fac cu mine?! ca am ajuns o epava am spus-o si o mai repet. pentru ca sunt constienta de asta. 


si sper, in puii mei, si sper prea mult. si ma agat, si vreau, si visez, si mi-e dor. mi-e dor sa strang pe cineva in brate si sa simt, si sa stiu ca suntem unul. sa respiram amandoi impreuna, ne amestecam. mi-e dor sa zambesc un zambet pe care sa-l simt zambetul meu pe bune, sa stiu ca nu o sa dispara de pe fata mea prea curand. sa imi simt ochii sclipind si inima zburdand. sa ma simt eu, asa cum stiu eu ca sunt. si ce e urat e ca apar si reapar tot felul de indivizi care se joaca cu mintea mea ametita, cu sufletul meu naiv si cu inima mea insingurata. si ce e de facut atunci? oricat as vrea, sperantele nu mi le pot opri, nu pot. si ma cert singura, ma lovesc cu aratatorul peste palme, ma scutur si imi spun ca nu e in regula ce fac. dar sunt incapatanata si nu ma pot stapani. 


si, cu toate astea, merg plangand noaptea pe strada. frumos traseu spre casa. ce farmec sa ma uit la stele daca nu ma pot bucura de ele impreuna cu cineva? ce rost mai are craciunul fara cineva la care sa ma gandesc in timp ce impodobesc bradul? da, viata e frumoasa, prietenii sunt minunati, soarele rasare in fiecare dimineata, exista copii care canta "merci e felul meu de-ati multumi" in auchan, batranei care merg pe strada tinandu-se de mana, rasete copioase, ciocolata, inghetata, ursi de plus, muzica...

siiii, totusi...de unde?!


sâmbătă, septembrie 14

82

fericire...

...hai sa discutam.
o sa te astept.
pentru ca stiu ca vei veni inapoi la mine. pentru ca mi-e bine cu tine si tie iti pasa de binele tuturor. pentru ca m-am saturat de zambetu-mi fals si de falsa mea stare de bine si tu stii asta. 
sa scap de sentimentul apasator de "nimic" si gandurile sa-mi pluteasca in liniste

miercuri, septembrie 11

81

asa, modeleaza-ma cum vrei tu, arunca in mine cu ideile tale, obliga-ma sa fac exact ce vrei tu. apoi sa nu te intrebi de ce nu ma pot descurca de una singura.
dar nu, nu o sa fie ca tine. refuz sa devin 'tu' atunci cand tu esti tot ce vreau sa nu devin. vreodata. refuz sa fiu papusa ta pe care o manevrezi cu atata...superioritate, raceala, nepasare...
pentru ca asta e...nu iti pasa de mine, de ce vreau, ce cred, ce gandesc, ce imi place, ce imi doresc, ce visez, ce sunt. fericirea mea iti e indiferenta.
dar mie imi pasa de fericirea mea. si o sa tin de ea cat pot, pentru ca ea imi sterge lacrimile cauzate de tine. o sa fac ca mine. si intr-o zi o sa-mi fie bine, fie ca o sa vezi asta sau nu.
traiesc pentru fericire, nu pentru bani! nu sunt ca tine si, doamne, imi doresc sa nu fiu niciodata.
o sa imi gasesc singura calea si o sa-mi fie bine.

duminică, septembrie 1

80

cand "acasa" nu e deloc ceea ce ar trebui sa fie
cand tot ce vreau este sa adorm in bratele unui "el"
cand dorul de afectiune innoada lucruri si inlacrimeaza ochi
cand tot ce fac este sa merg pierduta pe strazi
cand simt cum ma schimb, si nu neaparat in bine
cand vreau ceva mai bun pentru ziua de maine
ceva lipseste

nimeni nu m-a strans in brate ieri, cred c-am adunat vreo 300 de ieri...