62

totul e mai frumos, parca, atunci cand iubesti. si cred ca imi e dor de sentimentul ala, de cum eram si de cum era totul. nu neaparat de el, cel alaturi de care am invatat starea aia de spirit. nu, vreau doar sa ma simt la fel. si cred ca o vreau prea mult, pentru ca uneori dau in paranoia. si ma intreb, la fel ca joel din filmul 'eternal sunshine of the spotless mind' , "de ce ma indragostesc mereu de orice baiat care imi acorda un pic de atentie?" . doar ca nu e neaparat indragosteala, dar parca as vrea sa ma vad cu el pe strada, tinandu-ne de mana, incep sa ma gandesc oare despre ce am vorbi, ce locuri am frecventa, cum m-as intelege cu prietenii lui si invers. si nu e chiar ok. incerc sa ma opresc, sa imi spun ca gandurile mele poznase care se duc prea departe trebuiesc oarecum oprite, dresate, stapanite. imi spun ca trebuie sa stau si sa astept. dar mi-e dor. si am nevoie de afectiune. mi-e dor sa adorm in bratele cuiva- ursul meu de plus s-a plictisit de mine. vreau sa adorm zambind si sa simt ce spun si sa spun ce simt. si nu mai vreau sa alerg dupa ei. nu mai vreau sa imi imaginez tot felul de scenarii cu final fericit. pentru ca asta o sa ramana, doar imaginatie. si am nevoie de ceva real. dar nu-i nimic, pot sa astept. am invatat sa am rabdare.