vreau sa fiu alb SAU negru, m-am saturat de schimbarile astea majore de stare, acum imi iese optimismul pe nas si in secunda urmatoare ma pleostesc precum frisca pe o ciocolata calda si tot ce imi doresc este sa plang si sa mananc inghetata.
" you are who you are when nobody's looking", cica. daca e asa, nu-i de bine. ca daca m-as uita la mine de afara acum, m-as intrista. unde imi e acum optimismul ala de ma sufoca de dimineata?
am nevoie de... nu stiu. nici nu stiu de ce am nevoie ca sa fiu pe un singur drum, nu pe cinspe mii.
haosul ma defineste. si nu-i ok.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu